Orice călător va dori să facă legătura dintre cele două oraşe moldave, Iaşiul şi Huşul, şi se va abate dintre codrii Poienilor, pe valea Prutului, va străbate printre alte localităţi şi Parohia Gorban, aflată pe şoseaua care duce spre punctul de trecere a frontierei Albiţa.
Parohia Gorban va impresiona şi va lăsa sentimente alese pentru trecători prin aşezare şi ospitalitatea oamenilor.
Ca document fondator al satului Gorban, găsim în Cronica Huşilor, încondeiată de Radu Roseti, conform editurii Academice, Bucureşti, 1905, pagina 45 – anul 1846, când Vodă Cuza a făcut dezrobirea şi prima împroprietărire a locuitorilor din această Branişte. De altfel, satul s-a format prin strămutarea unor săteni din satele inundate de pe apa Prutului şi localizându-se la poalele dealului Unsu, unde erau feriţi de pericolul mai sus amintit.
Timp îndelungat satul nu a avut biserică, iar sătenii erau nevoiţi a se deplasa la parohiile vecine pentru a se cumineca cu Sfânta Euharistie şi a primi Sfintele Taine. Datorită faptului că biserica din satul Podul Hagiului cu hramul „Sfânta Treime” era mai apropiată enoriaşilor din Gorban, mult timp s-au contopit într-o singură parohie.
În anul 1955, la insistenţa epitropiei, vrednicul preot Petru Toader, s-a adresat episcopiei Huşilor, sub a cărui oblăduire se afla, iar vrednicul episcop Iacob Antonovici a sfinţit locul pentru biserică, atât de necesară celor 80 de familii ce formau satul Gorban în acea perioadă.
Construcţia a mers repede deoarece materialul din care a fost zidită era piatra, care se găsea din abundenţă pe dealul Unsu.
Lăcaşul Sfânt nu este prea mare, având o suprafaţă de aproximativ 50 m² şi o înălţime, cu tot cu turla care serveşte ca şi clopotniţă, de 12 m.
Pictura din biserică este săracă, dar conform iconografiei ortodoxe – este pictată pe pânză, apoi lipită pe zid. Biserica fiind mică şi catapeteasma este la dimensiuni reduse, însă conţine cele cinci nivele de icoane.
Strănile şi scaunul arhieresc sunt lucrate din lemn de stejar, sculptate în stil rococo-bizantin, specifice bisericilor ştefaniene. Această lucrare a fost săvârşită în timpul preotului Roşu Vasile.
Slujbele s-au oficiat în mod alternativ în ambele parohii, Podu Hagiului şi Gorban, de către un singur preot.
Până în prezent, slujitori ai Sfintelor Altare au fost:
- Pr. Toader Petru
- Pr. Nagâţ Constantin
- Pr. Damian Ion
- Pr. Constantin Petrea
- Pr. Vasiliu Ştefan
- Pr. Roşu Vasile
- Pr. Cojocaru Cătălin (1997 – 2006)
- Pr. Horceac Ionuţ-Florin
- Pr. Florea Petrică
- Pr. Biţic Daniel
Cântăreţi angajaţi titulari au fost:
- Aurel Popa
- Alexa Constantin
- Ceauşu Neculai
Din anul 1993 parohia numără aproximativ 250 de familii, fapt pentru care biserica a devenit neîncăpătoare şi din acest motiv s-au făcut demersuri pentru aprobarea construirii unui nou sfânt lăcaş, mai aproape de centrul satului, în locul numit „Epăriei”, alături de casa parohială, construită de vrednicul preot Cojocaru Cătălin.
